Egumen
Sfântul Cuvios Mucenic Partenie s-a născut în anul 1815, în Elisavetgrad. La 23 decembrie 1845, a primit tunderea în monahism, iar la 8 aprilie 1846 a fost hirotonit ieromonah. Începând din iulie 1848, a slujit ca responsabil cu supravegherea și buna rânduială a vieții monahale la Mănăstirea Korsun din Herson, apoi ca econom al Reședinței Arhierești din Herson. În anul 1852, la fortificația Tenghin, și-a dovedit talentul tehnic, propunând o metodă de recuperare a încărcăturilor scufundate. Pentru această contribuție, a primit mulțumiri din partea contraamiralului Flotei Mării Negre. În timpul Războiului Crimeii, între 28 februarie și 4 martie 1855, a rămas neîncetat alături de ostașii răniți, spovedindu-i și împărtășindu-i, precum și săvârșind slujbele de înmormântare pentru cei căzuți.
Pentru curajul dovedit și invențiile sale, la 20 martie 1857, a fost distins de Sfântul Sinod cu o cruce pectorală, iar la 7 aprilie a fost ridicat la rangul de egumen. La 20 august 1858, a fost numit stareț al chinoviei Kiziltaș, din Eparhia Tauridei. Datorită energiei și talentului său, a transformat mănăstirea, readucând-o la viață după o perioadă îndelungată de părăsire. Priceperea sa organizatorică și energia creatoare i-au câștigat respectul și dragostea monahilor și ale locuitorilor din împrejurimi.
Egumenul Partenie era un nevoitor ascet și un monah râvnitor, care își povățuia turma prin propriul exemplu. Nu îngăduia imoralitatea și josnicia, iar autoritatea sa duhovnicească sporea neîncetat, devenind un model de conduită morală pentru cei din jur. Muncea de dimineața până seara și le interzicea fraților să ceară milostenie, ostenindu-se el însuși, întrucât mănăstirea nu avea mijloace pentru a plăti lucrători. Prin truda sa, au fost înființate grădini și vii și a fost construită o biserică din piatră.
Începând din anul 1863, au izbucnit conflicte cu tătarii din partea locului, care tăiau pădurea și își pășteau animalele pe terenurile mănăstirii. Având un caracter hotărât, egumenul a încercat să rezolve neînțelegerile, adresându-se autorităților, însă fără succes. În cele din urmă, unii dintre tătari au hotărât să-l ucidă și i-au întins o ambuscadă. La 4 septembrie 1866, a fost omorât, iar trupul său a fost ars. Martorii au găsit rămășițele sale și au adus crima la cunoștința autorităților. Sfintele sale moaște au fost adunate și îngropate la 2 decembrie 1866, cu binecuvântarea Episcopului Alexie al Tauridei.
În august 2000, Sinodul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a trecut pe Egumenul Partenie în rândul sfinților. Biserica îl pomenește la 4/17 septembrie.
Sfinte Cuvioase Mucenice Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
