Episcop
Fericitul Nichita, unul dintre monahii Mănăstirii Peșterilor, dorea cu ardoare viața de zăvorâre, în ciuda avertismentelor egumenului Nicon cu privire la ispitele care l-ar putea încerca. Închizându-se într-o peșteră, a fost înșelat de un demon care i s-a arătat sub chip de înger. Din această pricină, a încetat să se mai roage și s-a dedicat exclusiv citirii cărților. Văzând rătăcirea lui, cuvioșii părinți s-au rugat pentru el și au izgonit duhul rău. După ce și-a venit în fire și s-a pocăit, Nichita a început să ducă o viață de nevoință și mai aspră. Pentru virtuțile sale, a fost ridicat în anul 1096 pe scaunul episcopal al Novgorodului. În timpul slujirii sale arhierești, Dumnezeu l-a proslăvit prin numeroase minuni. Prin rugăciunile sale a fost trimisă ploaie în vreme de secetă și au fost stinse incendii care amenințau cetatea. Sfântul Nichita a adormit în Domnul la 30 ianuarie 1108 și a fost înmormântat cu mare cinste în biserica Sfinților și Drepților Dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana. În anul 1558, sfintele sale moaște au fost aflate neputrezite, iar până astăzi ele izvorăsc vindecări pentru cei care vin cu credință și se roagă.
