Arhiepiscop
Sfântul Cuvios Nichita Mărturisitorul, egumen al mănăstirii Midichia, s-a născut în Cezareea Bitiniei într-o familie binecredincioasă. Mama sa a murit la scurt timp după nașterea lui, iar tatăl său s-a călugărit. Nichita a fost crescut de bunica sa și de mic a slujit în biserică, sub îndrumarea pustnicului Ștefan. Cu binecuvântarea lui, a venit la mănăstirea Midichia, unde a fost hirotonit preot și a început să conducă obștea mănăstirii.
Nichita s-a îngrijit cu râvnă de înflorirea mănăstirii, îndemnându-i pe frați la o viață monahală aspră și riguroasă. Faima vieții sfinte a obștii a atras mulți monahi, iar numărul lor a ajuns curând la o sută.
După moartea egumenului Nichifor, frații l-au ales în unanimitate pe Nichita ca egumen. Domnul i-a dăruit darul facerii de minuni: prin rugăciunile lui s-au vindecat surdomuți, femei stăpânite de duhuri necurate și mulți alți bolnavi.
În timpul domniei împăratului Leon Armeanul (813–820), în imperiu s-a reaprins erezia iconoclastă, iar după Sinodul de la Constantinopol din anul 815, patriarhul Nichifor al Constantinopolului a fost înlăturat, fiind înlocuit cu iconoclastul Teodot I, ales dintre mireni. În această perioadă, împăratul i-a chemat pe egumenii tuturor mănăstirilor, încercând să-i constrângă să accepte învățătura greșită despre sfintele icoane. Egumenul Nichita al mănăstirii Midichia a apărat cu tărie dreapta credință și cinstirea icoanelor, iar, urmând exemplul său, toți stareții prezenți au rămas fideli învățăturii ortodoxe tradiționale. Toți mărturisitorii au fost întemnițați, iar egumenul Nichita a fost ulterior exilat în fortăreața Masaleon, unde a îndurat multe încercări, întărindu-i duhovnicește pe ceilalți deținuți.
În temniță a continuat să săvârșească minuni, rugându-se pentru cei întemnițați și îndurând foamea și necazurile. În anul 824, sub domnia noului împărat Mihail, a trecut la Domnul. Trupul său a fost dus la mănăstirea Midichia, unde la mormântul lui aveau loc vindecări, și a fost înmormântat lângă îndrumătorul său, Nichifor.
