Mucenicul Nichifor s-a născut la 23 martie 1884, în satul Pupki, din districtul Ruza al guberniei Moscova, într-o familie de țărani. Era un om cult și harnic, făcea parte din consiliul bisericesc și cânta la strană. În timpul Primului Război Mondial, Nichifor a fost chemat în armată, după care s-a întors la gospodăria sa țărănească.
El a participat activ la viața bisericii, îndemnându-i pe consătenii săi să se roage lui Dumnezeu. În timpul colectivizării, deși nu era de acord cu desfășurarea ei, a intrat în colhoz, însă nu și-a schimbat principiile și începea întotdeauna munca cu rugăciune. În anul 1937, în vremea persecuțiilor împotriva credincioșilor, Nichifor a fost arestat din cauza convingerilor și declarațiilor sale religioase.
La anchete, el a mărturisit că nu s-a ocupat niciodată de propagandă contrarevoluționară și că doar și-a exprimat punctele de vedere pe teme religioase. La 11 noiembrie 1937, troica NKVD l-a condamnat la opt ani de detenție într-un lagăr de muncă forțată.
Nichifor a fost trimis la Canalul Marea Albă–Marea Baltică, iar apoi în lagărul Kargopol, unde a trecut la Domnul la 21 mai 1942 și a fost îngropat într-un mormânt necunoscut.
