Dumnezeiescul Nectarie, născut în Bitolia, a primit la naștere numele Nicolae. Mama sa, după ce a primit o vedenie de la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, și-a salvat familia din robia turcească, refugiindu-se într-o altă țară. Tatăl lui Nectarie, care a primit tunderea în monahism cu numele Pahomie, îi învăța pe copii morala creștină în Mănăstirea Sfinților Doctori fără de arginți.
Nicolae, dorind viața de liniște și rugăciune, s-a retras în Sfântul Munte Athos, unde a devenit ucenicul starețului Dionisie Iagaris. Starețul Filotei, primindu-l pe Nectarie, l-a călăuzit în viața duhovnicească. Nectarie a primit tunderea în monahism și a devenit nevoitor, în ciuda ispitelor vrăjmașului, care încerca să-l despartă de povățuitorul său.
După moartea starețului Filotei, Nectarie și Dionisie au continuat să viețuiască împreună, ajutându-i pe cei săraci. Ajungând la măsura desăvârșirii duhovnicești, Nectarie s-a afundat în nevoințe aspre, în post și priveghere. A fost încercat de boli, dar a rămas neclintit și și-a dat cu pace sufletul în mâinile Domnului la 5 decembrie 1500.
După patru ani de la mutarea sa la Domnul, ucenicii i-au deschis mormântul, iar din sfintele sale moaște s-a răspândit o mireasmă cerească. A fost pregătit un chivot pentru sfintele moaște, care a fost așezat în biserica chiliei. Cu rugăciunile Sfântului Nectarie, să ne învrednicim și noi de Împărăția Cerurilor. Amin.
