Sfântul Cuvios Mucenic Nectarie era originar din satul Vruilla din Asia Mică. La vârsta de 17 ani a rămas orfan și, trăind în sărăcie, a devenit păstor. În vremea ciumei, când stăpânul său a încercat să-l abată de la calea cea adevărată, Nectarie, slăbind în credință, s-a lepădat de creștinism. Aflând că mama sa este încă în viață, a mers la ea, însă aceasta nu l-a recunoscut, fapt care i-a zguduit adânc inima și l-a adus la pocăință.
După aceasta, s-a dus la Smirna, la unchiul său, care, schimbându-i hainele, l-a sfătuit să plece în Rusia. Totuși, Nectarie s-a întors la Smirna și a întâlnit un duhovnic, care l-a îndrumat să meargă în Sfântul Munte Athos. Acolo a primit tunderea în monahism cu numele Nectarie și a început o viață de nevoință.
Curând a simțit chemarea la mucenicie și, în ciuda avertismentelor bătrânului Ștefan, a hotărât să se întoarcă în satul său natal pentru a-și mărturisi credința. Îmbrăcând haine turcești, s-a prezentat înaintea judecătorului și și-a descoperit credința adevărată. Judecătorul a încercat să-l convingă să renunțe, dar Nectarie a rămas neclintit.
După câteva zile de întemnițare și chinuri, Nectarie a fost adus înaintea unui dregător, care a încercat și el să-l ademenească, însă sfântul a refuzat cu hotărâre. În cele din urmă, dregătorul a poruncit să i se taie capul, ceea ce s-a întâmplat la 11 iulie 1820. Trupul sfântului a fost aruncat într-o fântână, dar creștinii l-au scos în taină și au împărțit sfintele sale moaște spre închinare.
Prin rugăciunile Sfântului Cuvios Mucenic Nectarie, Hristoase Dumnezeule, învrednicește-ne și pe noi să ne sfârșim viața în pace și să dobândim Împărăția Cerurilor. Amin.
