Protoiereu
Sfântul Mărturisitor al credinței Mihail s-a născut la 26 iulie 1889 în ținutul Mozyr al guberniei Minsk. După absolvirea gimnaziului, a urmat cursurile Institutului de Istorie și Filologie din Sankt-Petersburg.
În anul 1914 s-a căsătorit cu Zinovia, fiica preotului Nicolae Korzun, și a fost trimis să predea limba latină la Gimnaziul de băieți din Minsk. În același an a izbucnit Primul Război Mondial; din cauza miopiei, Mihail Konstantinovici a fost scutit de serviciul militar și, împreună cu familia sa, a fost evacuat în orașul Omsk, unde a continuat să lucreze ca profesor.
În anul 1920 s-a întors la Minsk și a fost hirotonit preot la biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel din Uzda. Curând a fost ridicat la rangul de protoiereu și numit binecuvântat. Enoriașii l-au iubit pentru râvna și disponibilitatea sa sufletească și l-au ajutat să treacă prin foametea anilor 1930–1931.
De-a lungul slujirii sale i s-a propus în repetate rânduri să renunțe la preoție, însă el a respins categoric aceste propuneri.
În anul 1933, necredincioșii au ocupat biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel și au transformat-o în depozit de cereale, permițându-i preotului să slujească doar în casa parohială a bisericii. În anul 1935, în Săptămâna Patimilor, un om necunoscut a venit la paracliserul bisericii și a cerut să fie condus la preot, în locuința acestuia, pretinzând că dorește să ia obiecte de valoare bisericești; însă, ajuns acolo, s-a năpustit asupra preotului și, bătându-l cu cruzime, a plecat.
Din cauza sănătății șubrede și a suferințelor îndurate ca urmare a pângăririi bisericii și a bătăii primite, părintele Mihail s-a îmbolnăvit grav. În Săptămâna Patimilor, deși se simțea foarte rău, a slujit Liturghia Darurilor mai înainte sfințite și Utrenia cu citirea celor douăsprezece Evanghelii. În Vinerea Mare, în ciuda bolii, a spovedit credincioșii, dar nu a mai putut scoate Sfântul Epitaf. În Sâmbăta Mare a slujit Sfânta Liturghie și a sfințit pasca, însă nu a mai putut să se ridice.
Părintele Mihail a trecut la Domnul la 30 aprilie 1935 și a fost înmormântat în cimitirul parohial din Uzda.
