Episcop
Cel bineplăcut lui Dumnezeu, care din tinerețe s-a dăruit slujirii Domnului, s-a arătat vas vrednic și sfințit, primitor al Sfântului Duh. Prin alegere Dumnezeiască, s-a învrednicit de o demnitate episcopală, devenind arhipăstor al oilor cuvântătoare din cetatea Patara, în ținutul Lichiei. Sfântul și-a povățuit turma cuvântătoare cu grijă bineplăcută lui Dumnezeu, călăuzind-o spre desăvârșire prin învățături blânde.
În zilele episcopiei sale a apărut erezia lui Origen, care amăgea pe mulți. Sfântul, ca un păstor ales, a risipit negura eretică ce se abătuse asupra credincioșilor prin mustrările sale pline de înțelepciune și de har Dumnezeiesc. Învățăturile lui au răsunat în tot ținutul ca sunetul unei trâmbițe cuvântătoare.
Vrăjmașul nevăzut, neputând suferi râvna cu care sfântul lucra pentru dreapta credință, a înarmat împotriva lui pe păgâni. Aceștia, la îndemnul lui, au hotărât să-l dea pe slujitorul lui Dumnezeu la moarte cumplită. Ierarhul lui Hristos a fost prins și tăiat cu sabia. Astfel a trecut la viața cea mai bună, ca o jertfă vie, încununându-se cu îndoită cunună: a bunului nevoitor pentru dreapta credință și a mărturisitorului lui Hristos, Care L-a propovăduit fără teamă până la vărsarea sângelui și la moarte mucenicească, în vremea împărăției lui Aurelian.
