Împăratul fără de lege Maximian, dorind să-și întărească domnia, i-a constrâns pe supușii săi să aducă jertfe idolilor. S-a mâniat când a aflat că Sfântul Mauriciu și cei șaptezeci de ostași au lepădat păgânismul și mărturisesc credința în Hristos. La judecată, le-a reproșat neascultarea, însă sfinții au răspuns cu bărbăție că Îl cinstesc pe singurul Dumnezeu adevărat și nu se tem de chinuri.
Sfântul Mauriciu și războinicii săi au îndurat torturi severe, inclusiv biciuire și ardere, dar nu s-au lepădat de credință. Sfântul Fotin, fiul lui Mauriciu, a fost tăiat cu sabia, iar tatăl său s-a bucurat că fiul său a devenit martir pentru Hristos. Sfinții, rămânând neclintiți, s-au rugat și au cerut ajutor de la Dumnezeu.
După zece zile de chinuri, sfinții și-au predat sufletele Domnului, iar Maximian, nesatisfăcut de moartea lor, a poruncit să le lase trupurile neîngropate. Credincioșii au adunat în secret moaștele sfinților și le-au îngropat, slăvindu-L pe Domnul. Astfel, sfinții martiri au primit cununi de slavă veșnică.
