Cuviosul Marcian era de neam din Cir. Părăsindu-și patria, s-a retras în pustie, unde și-a construit o chilie mică și s-a închis în ea, hrănindu-se doar cu trei felii de pâine și puțină apă seara. Nu aprindea lumânări, ci se bizuia pe lumina Dumnezeiască atunci când citea. Odată, un șarpe uriaș a amenințat atât pe el, cât și pe cei care veneau la el. Sfântul și-a făcut semnul crucii, iar fiara a pierit îndată.
Flavian, patriarhul Antiohiei, împreună cu alți episcopi, au încercat să-l convingă să părăsească singurătatea pentru folosul multora, însă el a refuzat. Cuviosul a întors la dreapta credință mulți oameni care căzuseră în erezii.
Sora sfântului a venit odată la el împreună cu fiul ei, aducând daruri și hrană. Însă el a refuzat să le primească și i-a întrebat dacă au oferit aceleași daruri și altor mănăstiri. Aflând că nu, le-a poruncit să plece cu ceea ce aduseseră.
Auzind că după moartea sa s-ar putea isca neînțelegeri cu privire la locul îngropării sale, sfântul l-a pus pe ucenicul său, Eusebiu, să jure că îl va înmormânta în taină, departe de chilia sa. Cuviosul Marcian s-a mutat la Domnul în anul 388.
