Episcop
Sfântul Marcellin a urcat pe tron în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor, când în Roma au fost exterminați mulți credincioși. A fost capturat și, temându-se de tortură, a adus jertfă idolilor, ceea ce i-a provocat o profundă căință.
La sinodul local din Sinuessa, și-a mărturisit păcatul și s-a condamnat pe sine, recunoscându-se nevrednic de oficiul sacru. Întorcându-se la Roma, l-a denunțat pe împăratul Dioclețian și a fost supus torturii și morții.
Sfântul martir Marcellin, împreună cu trei creștini, a fost decapitat. Trupul său a fost lăsat neîngropat, zăcând lângă drum timp de treizeci și șase de zile. Apostolul Petru i s-a arătat noului papă Marcell și i-a poruncit să îngroape trupul martirului, ceea ce a fost făcut în mormântul Priscilei.
Așadar, sfântul martir papa Marcellin a lăsat un exemplu de pocăință pentru mulți care au căzut în păcat din frica de tortură.
În aceeași zi, memoria sfântului martir Teodot din Ancyra, care a fost decapitat în anul 303.
