Episcop
Papa Marcelin a urcat pe scaun în vremea prigoanelor împotriva creștinilor, când la Roma au fost nimiciți mulți credincioși. El a fost prins și, înfricoșându-se de chinuri, a adus jertfă idolilor, fapt care i-a provocat o adâncă pocăință.
La un sinod local ținut la Sinuessa, și-a mărturisit păcatul și s-a osândit pe sine, recunoscându-se nevrednic de slujirea arhierească. Întorcându-se la Roma, l-a mustrat pe împăratul Dioclețian și a fost dat la chinuri și la moarte.
Sfântul Mucenic Marcelin, împreună cu alți trei creștini, a fost tăiat cu sabia. Trupul său a fost lăsat neîngropat și a rămas lângă drum timp de treizeci și șase de zile. Apostolul Petru s-a arătat noului papă Marcel și i-a poruncit să îngroape trupul mucenicului, ceea ce s-a și făcut în mormântul Priscilei.
Astfel, sfințitul mucenic, papa Marcelin, a lăsat pildă de pocăință pentru mulți care cădeau în păcat din frica chinurilor.
În aceeași zi se face pomenirea Sfântului Mucenic Teodot din Ancira, care a fost tăiat cu sabia în anul 303.
