Preot
Sfântul Cuvios Macarie, născut la 20 noiembrie 1788 într-o familie de nobili din gubernia Oriol, a manifestat încă de la o vârstă fragedă înclinație spre singurătate și viața duhovnicească. După moartea părinților, a părăsit viața lumească, iar în anul 1810 a pornit în pelerinaj la Mănăstirea Ploshchanskaya, unde l-a întâlnit pe starețul Atanasie, care i-a devenit îndrumător duhovnicesc.
În anul 1834, Sfântul Cuvios Macarie s-a mutat la Schitul Optina, unde a continuat lucrarea începută de învățătorul său. A devenit ucenic apropiat al Sfântului Cuvios Lev, în care avea deplină încredere. Prin eforturile lor comune au fost publicate manuscrise și traduceri ale scrierilor Sfinților Părinți, contribuind astfel la întărirea legăturii dintre stăreția duhovnicească de la Optina și intelectualitatea rusă.
Sfântul Cuvios Macarie era cunoscut pentru darurile sale duhovnicești, printre care darul discernământului și al vindecării. Numeroase personalități cunoscute, precum N. V. Gogol și A. N. Muraviev, veneau la el pentru sfat și binecuvântare. El se remarca printr-o mare smerenie, fapt confirmat de cazul unui demonizat care, atingându-l, s-a vindecat.
Cu doi ani înainte de sfârșitul său, Sfântul Cuvios Macarie a primit marea schimă și a continuat să-i primească pe fiii săi duhovnicești și pe pelerini, povățuindu-i. La 7/20 septembrie 1860, după ce a primit Sfintele Taine ale lui Hristos, Sfântul Cuvios Macarie s-a mutat în pace la Domnul.
