Sfinții Ioan și Longhin din Yarenza au trăit în secolul al XVI-lea ca monahi ai Mănăstirii Spaso-Preamărită de la Solovki sub îndrumarea Sfântului Filip. Ei au îndeplinit lupta ascetică a postului strict și a rugăciunii, împlinind voința igumenului și crescând în viața spirituală.
În 1561, în timp ce erau în afaceri monahale în țara Tver, au pierit într-o furtună pe Marea Albă când nava lor s-a naufragiat. Trupurile sfinților au fost găsite neputrezite la 120 de versturi de mănăstire, la gura râului Sosnovka, și au fost așezate într-o capelă în cinstea Sfântului Nicolae în satul Yarenza. Semnele miraculoase au confirmat sfințenia sfinților, iar mulți bolnavi au primit vindecări la sfintele lor moaște. În timp, la locul îngropării lor a apărut o mănăstire.
În 1625, călugărul Ilie Tellov a informat Patriarhul Filaret despre minunile care se petreceau la mormântul sfinților. Mărturiile despre vindecările miraculoase au fost cercetate cu atenție și confirmate. Pe 2 iulie 1638, sfintele moaște au fost mutate în noua biserică a mănăstirii, iar în cinstea acestui eveniment, pomenirea Sfinților Ioan și Longhin din Yarenza a fost stabilită pe 3 iulie.
