Sfinții martiri Codrat din Nicomidia, Satorin, Rufin și alții au suferit în timpul persecuției împăratului Decius și a succesorului său Valerian.
Sfântul Codrat, provenind dintr-o familie nobilă, și-a folosit averea pentru a ajuta creștinii care erau chinuiți în închisoare pentru credința lor. Când proconsulul Perennus a sosit în Nicomidia, sfântul s-a prezentat de bunăvoie înaintea lui pentru a întări curajul celor închiși. Perennus a încercat să-l abată pe Codrat de la Hristos, promițând recompense, dar, văzând zadarnicia încercărilor sale, l-a aruncat în temniță și l-a supus torturii.
În Niceea, sfântul Codrat a cerut să fie dus într-un templu păgân, unde, dezlegându-și mâinile și picioarele, a răsturnat idolii. Pentru aceasta, a fost supus torturilor, dar a rămas ferm în spirit, întărind ceilalți martiri. În timpul suferințelor lor, o nori strălucitoare i-a umbrit, iar mulți dintre cei prezenți s-au mărturisit ca fiind creștini.
Martirii au mers în Apamea, Cezareea, Apollonia și Hellespont, unde au fost torturați în diferite moduri. Sfântul Codrat a fost aruncat într-un sac cu șerpi veninoși, dar a rămas nevătămat. Doi bărbați nobile, Satorin și Rufin, au fost mișcați de compasiune pentru martir și au fost decapitați.
Perennus a continuat să-l supună pe Codrat la torturi crude, dar nu a putut să-i înfrângă spiritul. Ultima dată, i-a oferit sfântului să se leapede de Hristos. Codrat, adunându-și forțele, a răspuns ferm că recunoaște doar un singur Dumnezeu – Hristos. Proconsulul a poruncit să se aprindă un foc și să fie aruncat martirul pe o grătar încins, dar, făcând semnul crucii, sfântul a ieșit din flăcări nevătămat. Într-o furie neputincioasă, proconsulul a poruncit să fie decapitat sfântul Codrat.
