În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor în secolul al III-lea, o femeie binecuvântată pe nume Rufina, fugind de persecuții, a născut un fiu pe nume Codrat în munți și a murit curând. Prin providența lui Dumnezeu, pruncul a fost păstrat în viață în mod miraculos și a fost alăptat. Codrat și-a petrecut copilăria și tinerețea în pustie, unde a întâlnit creștini și a acceptat adevărata credință. A învățat să citească și a studiat arta medicală, dar a preferat singurătatea și rugăciunea în munți.
La porunca persecutorului creștinilor Decius, un lider militar pe nume Jason a sosit în Corint, care l-a capturat pe Codrat și pe prietenii săi, aruncându-i în temniță. Sfântul a apărat cu curaj credința sa, în ciuda torturilor, și i-a susținut pe ceilalți martiri. Neavând succes în a-i face să renunțe, Jason a ordonat să fie aruncați la fiare, dar fiarele nu i-au atins. Martirii au fost legați de care și trași prin oraș, supuși umilințelor. În cele din urmă, au fost condamnați la decapitare. Au cerut puțin timp pentru rugăciune și apoi, unul câte unul, s-au apropiat de călău.
Ucenicii lui Codrat au suferit de asemenea pentru Hristos: Dionisie a fost înjunghiat cu un cuțit; Victorin, Victor și Nicifor au fost zdrobiți de vii; Claudiei i-au fost tăiate mâinile și picioarele; Diodor s-a aruncat singur în focul pregătit pentru el; Serafion a fost decapitat; Papia și Leonid au fost înecați în mare. Multe femei sfinte au mers de bunăvoie la chinuri pentru Hristos, imitând bărbații.
