Patriarh
Înainte de Botez, Sfântul Sfințit Mucenic Chiriac se numea Iuda. El a fost iudeul care i-a arătat împărătesei Elena, întocmai cu Apostolii, locul unde fusese îngropată Crucea de Viață Făcătoare a Domnului. Potrivit unei alte versiuni, el a descoperit Crucea în timpul săpăturilor. Fiind martor al minunilor săvârșite la aflarea Crucii, Iuda a crezut cu ardoare în Hristos și s-a botezat primind numele Chiriac.
Pentru viața sa curată și virtuoasă, a fost hirotonit episcop. Se știe că tocmai Sfântul Ierarh Chiriac a poruncit ridicarea altarului de pe Golgota.
Trecând prin Palestina, Iulian Apostatul a auzit despre Sfântul Chiriac și a poruncit să fie prins, ca să-l silească pe ierarh să se lepede de Hristos și să aducă jertfă idolilor. Sfântul a rămas neclintit și a fost supus unor chinuri cumplite. Împăratul a poruncit să-i fie tăiată mâna dreaptă, apoi să i se verse cositor topit în gură și să fie pus pe un pat de aramă înroșit. Mama sfântului, Ana, a venit la locul chinurilor, dar a fost prinsă și spânzurată. După acestea, și Sfântul Chiriac și-a sfârșit viața pământească, fiind aruncat într-un cazan cu apă clocotită și străpuns cu sulița. El a primit moarte mucenicească în anul 363, răbdând toate aceste suferințe pentru credința în Hristos.
