Sfântul plăcut al lui Dumnezeu Chir s-a născut în Alexandria. Era un medic vestit, care vindeca bolile fără plată și îi îndruma pe oameni pe calea mântuirii. În vremea persecuției lui Dioclețian (284–305), Sfântul Chir s-a retras în pustia Arabiei, unde a primit viața monahală și a continuat și acolo să-i vindece pe oameni prin rugăciunea sa, primind de la Dumnezeu darul de a tămădui toate bolile.
În cetatea Edessa trăia pe atunci un ostaș, Ioan, creștin evlavios. Când a început persecuția, el a venit la Ierusalim și acolo, auzind despre Sfântul Chir, a început să-l caute. Pentru aceasta a mers la Alexandria, apoi în Arabia. Găsindu-l pe Sfântul Chir, Ioan s-a alipit de el din tot sufletul și a devenit ucenicul lui credincios.
Aflând că în Egipt, în cetatea Canop, fusese prinsă creștina Atanasia împreună cu cele trei fiice tinere ale sale — Teoctista, de 15 ani, Teodotia, de 13 ani, și Eudoxia, de 11 ani — Sfinții Chir și Ioan s-au grăbit să le vină în ajutor, temându-se ca frica de chinuri să nu le facă să se lepede de Hristos. Le-au vizitat în temniță și le-au întărit în curaj pentru nevoința care le stătea înainte.
Aflând aceasta, conducătorul cetății i-a prins pe Sfinții Chir și Ioan și, văzând mărturisirea lor neclintită și fără teamă a credinței în Hristos, i-a supus la chinuri cumplite înaintea Atanasiei și a fiicelor ei. Și mărturisitoarele au îndurat cu aceeași statornicie toate torturile și au fost decapitate. După ele, în același loc, au fost executați și Sfinții doctori fără de arginți Chir și Ioan († 311).
Creștinii le-au îngropat trupurile în biserica Sfântului Apostol și Evanghelist Marcu. În secolul al V-lea, moaștele Sfinților Chir și Ioan au fost mutate din Canop în Manufin. Mai târziu, moaștele lor au fost mutate la Roma, iar de acolo la München.
