Sfânta fecioară Cecilia s-a născut la Roma din părinți de neam ales. Crezând în Hristos, ea a hotărât să-și păstreze fecioria pentru Mirele Fără de Păcat. Părinții au logodit-o cu un păgân pe nume Valerian, însă ea se ruga în taină ca Dumnezeu să-i păzească curăția. În ziua nunții, Cecilia i-a descoperit lui Valerian că are un păzitor nevăzut – un înger care o ocrotește de orice silire.
Înspăimântat de cele auzite, Valerian s-a dus la episcopul Urban, care l-a botezat. Întorcându-se acasă, el a văzut îngerul, care a așezat cununi pe capurile lui și al Ceciliei și le-a făgăduit că vor păstra amândoi curăția. Valerian a cerut ca și fratele său, Tiburțiu, să primească adevărata credință, iar îngerul i-a spus că dorința lui se va împlini.
Auzind despre credința lui Valerian și a Ceciliei, Tiburțiu a crezut și el în Hristos și a primit Sfântul Botez. Cei doi frați au început să săvârșească fapte bune, ajutându-i pe cei săraci și îngropând trupurile sfinților mucenici. Aflând despre ei, conducătorul cetății, Almachie, a poruncit să fie arestați și aduși înaintea sa. Tiburțiu și-a mărturisit cu îndrăzneală credința, iar cei doi au fost supuși la chinuri grele, pe care le-au îndurat cu bucurie pentru Hristos.
Maxim, slujitorul lui Almachie, văzând răbdarea și credința lor, a crezut și el în Hristos. După ce a primit Sfântul Botez împreună cu alții, sfinții au continuat să propovăduiască Evanghelia. În cele din urmă, pentru că au refuzat să aducă jertfe zeilor păgâni, Valerian și Tiburțiu au fost decapitați. Maxim, martor al mutării lor slăvite la Domnul, a primit la rândul său moarte mucenicească.
Sfânta Cecilia a fost și ea supusă la multe chinuri și, în cele din urmă, a fost decapitată. Chiar și în suferință, ea a continuat să-L mărturisească pe Hristos. Trupul ei a fost îngropat cu cinste, iar prin exemplul său a adus la credință pe mulți oameni. Viața ei a rămas o pildă de credincioșie, curăție și curaj în mărturisirea lui Hristos.
