Sfinții martiri Carpus și Papylus, originari din Pergam, au dus o viață virtuoasă, demonstrând o mare înfrânare și devotament față de Dumnezeu. Au fost numiți în conducerea bisericească, Carpus devenind episcop, iar Papylus diacon. Predica lor a dus la convertirea multora la creștinism, ceea ce a stârnit mânia păgânilor și a dus la denunțarea lor la regele Decius.
La porunca regelui, sfinții au fost capturați și supuși unor torturi severe, dar au mărturisit cu curaj credința lor. Au refuzat să se închine zeilor păgâni, pentru care au fost supuși diverselor torturi, inclusiv bătăi, chinuri și umiliri. În ciuda tuturor suferințelor, sfinții au rămas neclintiți în credința lor.
Sfântul Agathodorus, slujitorul martirilor, a acceptat de asemenea moartea martirică, demonstrând o mare răbdare. După multe suferințe, sfinții au fost aruncați într-un cuptor, dar au rămas nevătămați datorită ajutorului divin. În cele din urmă, au fost decapitați, completându-și astfel martiriul.
Corpurile sfinților au fost lăsate neîngropate, dar credincioșii le-au îngropat în secret, slăvind pe Domnul Iisus Hristos. Viața și martiriul lor au devenit un exemplu pentru mulți, întărind credința creștinilor în vremuri dificile.
