Patriarh
Preasfințitul patriarh Calist și-a început nevoințele în Sfântul Munte Athos, în schitul Magula, sub îndrumarea Cuviosului Grigorie Sinaitul, căruia mai târziu i-a închinat și viața (scrierea hagiografică). A viețuit în acel schit timp de 28 de ani, iar în anul 1350 a fost ales patriarh al Constantinopolului. Sfântul ierarh s-a făcut vestit prin virtuțile sale și a fost un apărător al Ortodoxiei. După patru ani de patriarhat, s-a retras în mănăstirea Sfântului Mamas, iar în anul 1355 a urcat din nou pe scaunul patriarhal. Patriarhul Calist a fost trimis la țarina sârbă Elena pentru a întări legăturile cu sârbii, însă s-a îmbolnăvit grav și a trecut la Domnul în cetatea Ferai (Feres). A fost înmormântat în mitropolia din Feres, unde a fost cinstit pentru viața sa virtuoasă. Din moștenirea sa scriitoricească se cunosc viețile Cuviosului Grigorie Sinaitul și ale Cuviosului Teodosie de la Târnovo, precum și învățături pentru cei ce se nevoiesc în liniștire (isihaști).
