Episcop
Sfântul Calinic de Cernica, Episcop de Râmnic, în lume Constantin, s-a născut la 7 octombrie 1787, în București, într-o familie evlavioasă. De mic a fost influențat de viața creștină și de rugăciune, primind educație într-o școală greco-română. În 1807, a intrat în Mănăstirea Cernica, unde a fost tuns în monahism cu numele Calinic în 1808.
Sfântul a dus o viață de post strict și rugăciune, arătând smerenie și dragoste față de oameni. În 1813, după o epidemie, a fost nevoit să accepte rangul de preot. În 1818, a devenit stareț al Mănăstirii Cernica, unde s-a dovedit a fi un conducător iscusit, crescând numărul monahilor la 350 și înființând multe clădiri și școli noi.
În timpul răscoalei grecești din 1821, sfântul a primit refugiați, apărându-i de represaliile turcești. Rugăciunile sale au salvat de multe ori mănăstirea de distrugere. Sfântul s-a îngrijit și de săraci, înființând școli și biserici în satele din jur.
În 1850, a fost ales Episcop de Râmnic. La sosirea în noul său loc de slujire, a găsit eparhia într-o stare dificilă și a început să o restaureze, deschizând o seminarie și construind biserici noi. Sfântul a participat activ la viața publică, susținând unificarea României.
Sfântul Calinic a fost cunoscut pentru evlavia, mila și darurile sale spirituale. A prezis evenimente importante și a vindecat bolnavii. A murit la 11 aprilie 1868, prezicându-și sfârșitul. Moaștele sale au fost așezate în Biserica Sf. Gheorghe de la Mănăstirea Cernica. La 28 februarie 1950, a fost canonizat, iar glorificarea sa a avut loc la 23 octombrie 1955.
