Sfântul Mucenic Iulian s-a născut în cetatea Antinoe din Egipt și, la dorința părinților săi, s-a căsătorit cu o fecioară de neam ales, pe nume Vasilisa. În căsătorie, cei doi au ales să trăiască în feciorie. După moartea părinților, au întemeiat două mănăstiri, una de călugări și alta de călugărițe, iar ei înșiși au primit chipul monahal și au devenit povățuitorii acestor obști. În vremea împăratului Dioclețian, în anul 313, Sfântul Iulian a pătimit cumplit pentru credința în Hristos. El l-a adus la Hristos pe Celsie, fiul prigonitorului său, ighemonul Marcian, precum și pe soția acestuia, Marionila. De asemenea, înviind un păgân mort, l-a întors și pe acesta la credința creștină. Cei care au crezut au primit Sfântul Botez de la presbiterul Antonie, iar păgânul a primit la Botez numele Anastasie. După întemnițare, toți au primit cununa muceniciei, fiind tăiați cu sabia pentru Hristos. Împreună cu ei au pătimit și douăzeci de ostași, precum și șapte tineri, care și-au dat viața pentru mărturisirea credinței creștine.
