În mănăstirea de maici din Tavenisi, aflată în Tebaida, nevoia o fecioară pe nume Isidora, care își asumase nevoința nebuniei pentru Hristos. Ea îndura umilințe și ocări din partea surorilor, dar Îi mulțumea întotdeauna lui Dumnezeu. Isidora lucra în bucătărie, curăța mănăstirea și se hrănea cu firimiturile adunate de pe masă și cu apa cu care spăla vasele. Nu jignea niciodată pe nimeni și rămânea în tăcere.
După mulți ani de nevoință, i s-a descoperit un înger, care a îndrumat-o către Sfântul Pitirim, nevoitor în pustia Porfiriei. Îngerul i-a vorbit acestuia despre virtuțile Isidorei, iar el a pornit spre mănăstirea din Tavenisi. Acolo, văzând-o pe Isidora, a căzut la picioarele ei, recunoscând-o ca fiind o slujitoare a lui Dumnezeu. Surorile, surprinse de respectul lui față de Isidora, și-au mărturisit jignirile și au cerut iertare.
Pitirim s-a rugat pentru surori și le-a povățuit, după care Isidora, nevrând să primească cinstire, a părăsit mănăstirea și și-a continuat nevoința în singurătate până la sfârșitul vieții. Ea I-a slujit Domnului în taină și pentru aceasta va primi răsplată în ceruri, slăvind Sfânta Treime.
