Cuviosul Irinarh s-a născut într-o familie de țărani din satul Kondakovo, din ținutul Rostov. La Sfântul Botez a primit numele Ilie. La vârsta de treizeci de ani a intrat în monahism la Mănăstirea Boris și Gleb din Rostov. S-a dedicat cu sârguință vieții monahale, dar a fost nevoit să părăsească mănăstirea din cauza cruzimii starețului. S-a mutat apoi la Mănăstirea Bobotezei a Sfântului Avraamie, unde a fost rânduit econom. Văzând nepăsarea față de bunurile mănăstirii, se întrista adânc. După o vedenie a Sfântului Avraamie, a început să împartă celor nevoiași din cele pe care le avea la dispoziție. După trei ani de viețuire retrasă, s-a întors la Mănăstirea Boris și Gleb, unde și-a înăsprit și mai mult nevoințele. Timp de douăzeci și cinci de ani a purtat lanțuri de fier și a îndurat batjocurile unor frați din mănăstire. După ce a fost alungat pentru o vreme din obște, s-a întors la Rostov și a fost primit din nou în mănăstire, continuându-și nevoințele. Confecționa haine pentru săraci și petrecea neîncetat în rugăciune. Cuviosul Irinarh a prorocit năvălirea lituanienilor asupra Moscovei și a fost trimis să-l înștiințeze pe țarul Vasili Șuiski despre primejdia ce urma să vină. Deși vrăjmașii au pustiit țara, prin rugăciunile sfântului poporul rus a dobândit biruință. Înzestrat cu darul vindecării, Cuviosul Irinarh îi tămăduia pe bolnavi și îi izbăvea pe cei stăpâniți de duhuri necurate. A trecut la Domnul la 13 ianuarie 1616, lăsând în urma sa numeroase minuni, mai ales vindecări săvârșite la mormântul său.
