Sfânta Mare Muceniță Irina, cunoscută mai înainte cu numele de Penelopa, s-a născut în secolul I, în cetatea Migdoniei, fiind fiica păgânului Lichiniu. A primit Sfântul Botez de la Apostolul Timotei și a fost numită Irina. Refuzând căsătoria, a început să propovăduiască creștinismul, ceea ce a stârnit mânia tatălui său, care a încercat să o silească să se închine zeilor păgâni. După ce a fost salvată în chip minunat de cai, Lichiniu și mulți alții au crezut în Hristos.
Sfânta și-a continuat misiunea, în ciuda persecuțiilor din partea noului conducător, Sedechia, care a supus-o la chinuri cumplite, însă ea a rămas nevătămată prin ajutorul lui Dumnezeu. În urma propovăduirii ei, peste zece mii de păgâni s-au întors la Hristos. Mai târziu, în cetatea Callipolis, conducătorul Vavadon a crezut și el, văzând minunile săvârșite de sfântă.
Sfânta Irina a călătorit prin alte cetăți ale Traciei, vindecând bolnavi și continuând propovăduirea. În Efes i s-a descoperit apropierea sfârșitului său. S-a retras într-o peșteră din munte, unde, însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci, și-a încheiat viața pământească. În a patra zi după plecarea ei, creștinii nu au mai găsit trupul ei în peșteră.
