Sfinții Mucenici Iona și Varahisie erau creștini și trăiau în satul Yasan, din Persia, în vremea domniei regelui persan Sapor, un prigonitor neînduplecat al creștinilor. Aflând că în cetatea Varavoh creștinii erau supuși la chinuri, cei doi frați s-au îndreptat într-acolo. În temniță i-au găsit pe mucenicii Zanifan, Lazăr, Marufan, Narsin, Ilie, Marin, Aviv, Sivefin și Sava, pe care i-au îmbărbătat să rămână statornici în credința creștină până la sfârșit. Pentru aceasta au fost prinși și supuși unor cumplite chinuri de către dregătorii Masdraf, Sirof și Marmisie.
Sfântul Iona a îndurat numeroase torturi: a fost bătut cu cruzime, târât pe gheață, i s-au tăiat degetele, i s-a jupuit pielea de pe cap, i s-a tăiat limba și a fost aruncat într-un cazan cu smoală clocotită. A ieșit din cazan nevătămat, după care a fost strâns în menghine și tăiat în două cu fierăstrăul.
Sfântul Varahisie a fost chinuit cu lanțuri înroșite în foc, peste trupul său s-a turnat cositor topit, iar apoi a fost spânzurat în temniță. A fost târât peste plante spinoase și supus altor cumplite chinuri, fiind sfârtecat într-o roată de tortură, după care și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Trupurile Sfinților Mucenici Iona, Varahisie și ale celorlalți pătimitori pentru Hristos au fost îngropate cu cinste de un creștin binecredincios, pe nume Avdisot.
