Presbiter
Sfinții Sfințiți Mucenici Ioan Romașkin, Nicolae Hvoșcev și Alexandru Nicolschi au pătimit pentru credința în Hristos în anii grei ai prigoanei împotriva Bisericii Ortodoxe Ruse din secolul al XX-lea. Toți trei au fost păstori devotați în ținutul Nijni Novgorod și au primit împreună cununa muceniciei în timpul Marii Terori staliniste. Părintele Ioan s-a născut într-o familie de țărani și a slujit mai întâi ca psalmist, apoi ca preot. A fost arestat în repetate rânduri pentru că s-a împotrivit autorităților în timpul îndepărtării clopotelor bisericești și pentru propovăduirea sa stăruitoare. Părintele Nicolae și părintele Alexandru și-au împlinit, de asemenea, cu râvnă datoria pastorală, întărind duhovnicește credincioșii în vremea încercărilor cumplite.
Motivul arestării definitive a clericilor și a unui grup de mireni ortodocși din raionul Gagino, regiunea Nijni Novgorod, a fost acuzația de organizare a unei slujbe bisericești solemne în iulie 1937. La această slujbă au participat mai mulți preoți și numeroși credincioși de rând. Deși după slujbă nu au fost rostite predici politice, organele sovietice de anchetă au atribuit însăși adunării de rugăciune un caracter antistatal. Autoritățile au acuzat clerul că slujba, la care participase o mulțime de oameni, îi abătuse pe țărani de la lucrările agricole din colhozul local.
În toamna aceluiași an, o sesiune itinerantă a Troicii NKVD i-a condamnat pe păstorii arestați la pedeapsa capitală. Preoții Ioan Romașkin, Nicolae Hvoșcev și Alexandru Nicolschi, împreună cu ceilalți condamnați, au fost împușcați la 17 septembrie 1937. Trupurile lor au fost îngropate într-un mormânt comun, fără însemn, în cimitirul Bugrovski din orașul Gorki. În anul 2000, la Sinodul Arhieresc Jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse, au fost canonizați în rândul Noilor Mucenici și Mărturisitori. Ziua lor de pomenire este sărbătorită în fiecare an la 17 septembrie.
