Egumen
Preacuviosul Ioan Scărarul s-a nevoit pe muntele Sinai, unde, încă din mijlocul secolului al III-lea, s-au ascuns asceții creștini. A venit pe Sinai la vârsta de 16 ani, atras de faima vieții monahale. Îndrumătorul său a fost avva Martirie, care l-a tuns în monahism, prezicând că va deveni o mare lumină a universului.
După 19 ani de ascultare, Ioan s-a retras într-un loc pustiu în deșertul Fola, unde a petrecut patruzeci de ani în muncă și rugăciune. A dus viața unui călugăr umil, evitând vanitatea și mândria, și adesea plângea într-o peșteră retrasă, unde lacrimile sale curgeau din belșug.
Ioan a fost un model de virtute și un doctor al bolilor nevăzute. A vindecat pe cei care sufereau, precum Isaia, care era asuprit de un demon al desfrâului. Preacuviosul Ioan a arătat, de asemenea, răbdare față de dușmanii săi, care îl numeau vorbăreț, și și-a dovedit dreptatea prin tăcerea sa timp de un an.
La vârsta de 75 de ani, a fost ales egumen al mănăstirii Sinai, unde a condus pentru o perioadă scurtă, dar conducerea sa a fost marcată de scrierea lucrării cunoscute „Scara.” Această lucrare a devenit un ghid pentru călugări și toți cei care aspiră la perfecțiunea spirituală.
Preacuviosul Ioan s-a mutat la cele veșnice la vârsta de 80 de ani, lăsând în urmă o moștenire spirituală și învățături pentru frați. Viața și lucrările sale continuă să inspire credincioșii pe calea lor către Dumnezeu.
