Sfinții mucenici erau din ținuturile de miazănoapte, fiind ucenici ai Sfântului Apostol Andrei și au întors la credința în Hristos pe mulți dintre barbari. Pentru aceasta au fost prinși și aduși înaintea conducătorului barbarilor, care a încercat să-i ademenească prin făgăduințe, dar ei au rămas neclintiți în credință. Au fost supuși la chinuri cumplite, iar în asprimea iernii au fost legați de copaci pe gheața râului. Când gheața a început să se rupă, apa s-a ridicat până la gâtul lor și astfel și-au dat sufletele în mâinile Domnului. Trupurile lor au fost îngropate de creștini, însă episcopul le-a scos din mormânt și le-a așezat în biserica sa. După șapte ani, sfinții mucenici s-au arătat episcopului și i-au poruncit să mute sfintele lor moaște într-un loc numit Alix, care înseamnă „adăpost uscat”.
