Episcop
Sfântul Ignatie s-a născut din părinți binecredincioși și a fost crescut de ei în toată virtutea creștină. Lepădându-se de lume, a primit tunderea în monahism și a fost rânduit arhimandrit, iar mai apoi episcop al cetății Rostovului. După ce a păstorit douăzeci și șase de ani, s-a mutat la Domnul la 28 mai 1288.
După adormirea sa, tot orașul Rostov s-a adunat lângă trupul sfântului, plângând cu amar pierderea păstorului și învățătorului lor. Cinstitul trup al ierarhului Ignatie a fost dus la biserică, unde au început cântările de înmormântare.
Două monahii binecredincioase, Teodosia și Xenia, au văzut o minune: ierarhul Ignatie s-a ridicat din sicriu în veșminte arhierești, a binecuvântat poporul și a intrat în peștera unde îi fusese pregătit mormântul. Aceasta a fost o descoperire Dumnezeiască spre slăvirea sfântului.
S-a săvârșit și o minune cu arhimandritul Ștefan, care avea un deget strâmb; atingându-se de trupul ierarhului, degetul i s-a vindecat.
A doua zi, când trupul sfântului a fost așezat în mormânt, el, ca și cum ar fi fost viu, și-a întins mâna și a primit sulurile cu numele celor pe care îi hirotonise preoți și diaconi. Toți cei ce au văzut acestea au slăvit pe Dumnezeu.
Prin rugăciunile ierarhului Ignatie, să ne învrednicim și noi a fi părtași bunătăților veșnice, gătite întru Hristos Iisus, Domnul nostru. Amin.
