Episcop
Cuviosul Iacov, Episcopul Nisibiei, era fiul unui principe din ținutul Ghefaliei (Armenia) și a primit o educație aleasă. Din tinerețe a îndrăgit viața retrasă și a petrecut mult timp în munții din apropierea cetății Nisibia, aflată la granița dintre Persia și Imperiul Roman. Acolo a dus o viață de aspră nevoință: locuia sub cerul liber, se hrănea cu fructe de pădure și verdețuri și purta haine din piei de capră. Întreaga sa viață era închinată rugăciunii și comuniunii cu Dumnezeu. În timpul persecuției împăratului Maximian (305–311), s-a remarcat prin mărturisirea curajoasă a credinței creștine. Pentru viața sa sfântă și evlavioasă, locuitorii Nisibiei l-au ales episcop al cetății, nu mai târziu de anul 314. Sfântul Iacov s-a făcut cunoscut prin râvna sa pentru dreapta credință, prin numeroasele minuni săvârșite și prin darul înainte-vederii. Prin rugăciunile sale, cetatea Nisibia a fost salvată de invazia lui Sapor, regele Persiei. Sfântul Iacov s-a numărat printre părinții Primului Sinod Ecumenic și a fost unul dintre apărătorii de seamă ai credinței ortodoxe. Păstor înțelept și luminat, el a întemeiat la Nisibia o școală catehetică, unde a fost el însuși învățător și îndrumător. Prin înălțimea vieții sale morale și duhovnicești a influențat profund inimile celor care îl ascultau. Sfântul Iacov a adormit în pace în jurul anului 350, lăsând Bisericii pilda unei vieți de sfințenie, credință și slujire neobosită.
