Sfântul s-a născut într-o familie evlavioasă și de la o vârstă fragedă a arătat o dorință pentru viața spirituală. A îmbrățișat monahismul și a devenit cunoscut pentru asceza sa strictă și rugăciune. În curând, discipolii au început să se adune în jurul său, iar el a fondat o mănăstire care a devenit un centru de iluminare spirituală.
Sfântul a săvârșit multe minuni, vindecând bolnavii și ajutând pe cei în suferință. Viața sa a fost plină de slujire lui Dumnezeu și oamenilor; el a demonstrat întotdeauna milă și compasiune. În ultimii ani ai vieții sale, a continuat să ducă un stil de viață ascetic, adâncindu-se în rugăciune și contemplație asupra lui Dumnezeu.
Sfântul a murit în pace, lăsând în urmă mulți urmași și copii spirituali. Memoria sa este cinstită în Biserică și este venerat ca mijlocitor și rugător înaintea lui Dumnezeu.
