În țara persană, în timpul domniei lui Hozroa cel Vechi, a trăit o femeie pe nume Golindukha, dintr-o familie nobilă. După trei ani de căsnicie, a fost iluminată de lumina divină și a început să caute adevărata credință. Într-un vis, i s-a arătat locul chinurilor păcătoșilor și raiul celor drepți, unde i s-a spus că nu poate intra fără a fi creștină. După ce s-a trezit, a venit în secret la un slujitor al lui Dumnezeu și a fost botezată, primind numele Maria.
După botez, a renunțat la viața de soție, dedicându-se postului și rugăciunii. Soțul ei, aflând despre convertirea ei, a încercat să o întoarcă la fosta ei credință, dar toate eforturile lui au fost în zadar. Regele Hozroa, aflând despre creștinismul ei, a poruncit să fie închisă timp de 18 ani. În această perioadă, a fost vizitată de ambasadorul Aristobul, care a învățat-o psalmii.
Ormizdas, noul rege, a predat-o magilor pentru chinuri, dar ea a rămas nevătămată. Magii au încercat să o omoare în diverse moduri, dar toate eforturile lor au fost fără succes. A fost aruncată la un șarpe, care nu i-a făcut rău, și a rămas în viață datorită puterii lui Dumnezeu. După multe încercări, a fost salvată de la moarte și s-a ascuns printre creștini.
Mai târziu, după moartea lui Ormizdas, noul rege Hozroa a venit la putere și, acceptând creștinismul, a eliberat creștinii de persecuție. Sfântul Demetian, episcopul Melitinei, a văzut-o liberă, iar mulți perși s-au convertit la creștinism datorită predicii ei. A călătorit în diverse țări, vizitând locuri sfinte și propovăduind credința.
Pe măsură ce se apropia de sfârșitul vieții sale, s-a îmbolnăvit și, rugându-se pentru mântuirea lumii, și-a predat sufletul Domnului. A fost canonizată printre sfinții martiri în Împărăția Cerurilor.
