Nebun pentru Hristos
Cuviosul Toma cel Nebun întru Hristos a fost monah într-una dintre mănăstirile din Cezareea Capadociei (Asia Mică). El avea ascultarea de a strânge milostenii pentru nevoile mănăstirii. Atunci când Cuviosul Toma venea în orașul Antiohia Siriei, își lua asupra sa nevoința nebuniei pentru Hristos. În timpul uneia dintre călătoriile sale la Antiohia, a fost insultat de economul Anastasie, care l-a lovit peste obraz.
Cei de față l-au mustrat pe Anastasie pentru purtarea sa aspră față de cel nebun pentru Hristos, însă Cuviosul Toma i-a liniștit, spunând: „De acum înainte, nici eu nu voi primi ceva de la Anastasie, nici Anastasie nu va mai putea să-mi dea ceva.” Aceste cuvinte s-au dovedit a fi profetice. A doua zi, Anastasie a murit, iar Cuviosul Toma a trecut la Domnul pe drumul spre mănăstirea sa, în biserica Sfintei Eufimia din suburbia Dafni. A fost îngropat în locul unde erau înmormântați străinii.
După moartea sa au avut loc minuni: sicriele mai multor femei străine, îngropate lângă moaștele lui, au fost scoase din pământ, arătând că sfântului nu-i era plăcut ca cineva să fie îngropat aproape de el. Patriarhul Domn, aflând despre aceasta, a poruncit ca moaștele sfântului să fie mutate cu cinste în oraș, unde a fost ridicată o biserică. Moaștele sale au devenit izvor de vindecări, iar prin rugăciunile lui a încetat ciuma din Antiohia. Din acel timp, locuitorii au început să cinstească anual pomenirea Cuviosului Toma.
