Egumen
Cuviosul Toma s-a născut în Bitinia într-o familie de condiție modestă. Încă din tinerețe a dorit să îmbrățișeze viața monahală, s-a îndeletnicit cu citirea Sfintelor Scripturi și s-a nevoit în post și rugăciune. Ajungând la vârsta maturității, a fost rânduit stareț al unei mănăstiri nou întemeiate de demnitarul bizantin Galolict. Dar, iubind smerenia și liniștea pustnicească, s-a retras în pustiu, unde frații îl căutau cu stăruință, dorind să-l aducă înapoi.
În pustnicia sa, Cuviosul Toma a îndurat cu răbdare multe suferințe, fiind chinuit de țânțari, muște și alte primejdii ale locului, fără să cârtească vreodată. Într-o zi, pe când săvârșea Dumnezeiasca Liturghie, un șarpe uriaș s-a apropiat de el, însă, prin rugăciunea sfântului, a fost alungat. După aceasta, Dumnezeu i-a dăruit harul tămăduirilor și al înainte-vederii, sfântul continuând să se dedice desăvârșirii spirituale.
Mulți oameni veneau la el pentru sfat și mângâiere duhovnicească, iar el îi povățuia prin ucenicii săi, Ioan și Petru. Cuviosul a primit și o scrisoare de la împăratul Leon, căreia i-a răspuns fără să o deschidă, cunoscând prin descoperire Dumnezeiască cele scrise în ea. Uimit de această minune, împăratul a dorit să-l întâlnească, însă sfântul a evitat această întâlnire, fugind de slava omenească.
Ajungând la adânci bătrâneți și după o scurtă suferință trupească, Cuviosul Toma și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, mutându-se cu pace la cele cerești.
