Cuviosul Filoteu era de neam din Elateia. Temându-se de turci, părinții săi s-au mutat în Macedonia, la Hrisopolis, unde, la scurt timp, tatăl său a trecut la Domnul. Copilul Filoteu și fratele său au fost răpiți de turci și aruncați în temniță, însă au fost eliberați în mod miraculos de însăși Maica Domnului. Ea li S-a arătat în chipul mamei lor și i-a călăuzit până la Mănăstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din cetatea Neapole, în Asia Mică.
În această mănăstire, cei doi frați au primit tunderea în monahism și au împlinit ascultarea rânduită de egumen, slujind ca eclesiarhi. Mama lui Filoteu, Evdochia, călăuzită în taină de purtarea de grijă a lui Dumnezeu, s-a retras într-o mănăstire de maici din aceeași cetate, fără să mai știe, vreme de mulți ani, nimic despre soarta copiilor săi.
În timpul hramului mănăstirii, aflându-se împreună cu mai multe monahii în mănăstirea de călugări unde se nevoia Cuviosul Filoteu, Evdochia și-a recunoscut fiii. Întrebându-i cum au ajuns acolo, ei i-au răspuns: „Tu știi mai bine decât noi. Oare nu tu ne-ai scos din temniță și ne-ai adus aici?” Atunci Evdochia a înțeles că Maica Domnului fusese cea care îi izbăvise și îi călăuzise până la mănăstire, iar în rugăciunile către Ea își găsise întotdeauna mângâierea. La întâlnirea plină de bucurie dintre mamă și fii s-a adunat întreaga obște, iar, aflând despre această minune, toți au slăvit pe Domnul.
După mutarea la Domnul a mamei sale, Cuviosul Filoteu a plecat în Sfântul Munte Athos. La început a intrat în obștea Mănăstirii Dionisiu, iar mai târziu s-a retras în deplină liniște. Dedicându-se nevoinței rugăciunii, a ajuns la o înaltă măsură a desăvârșirii duhovnicești și a fost învrednicit de darul înainte-vederii. La vârsta de optzeci și patru de ani, Cuviosul Filoteu a trecut în pace la Domnul. Înainte de sfârșitul său, le-a poruncit ucenicilor să nu-i îngroape trupul, ci să-l lase în pădure, spre hrana fiarelor și a păsărilor, socotindu-se pe sine nevrednic de cinste omenească. Ucenicii au împlinit dorința starețului, însă Dumnezeu a preaslăvit sfintele sale moaște printr-o lumină minunată. După această descoperire, moaștele au fost aduse înapoi în mănăstire.
