Dreptul Filaret cel Milostiv, fiul lui Gheorghe și al Anei, a trăit în secolul al VIII-lea în satul Amnia din regiunea Paflagonia. Soția sa, Teozva, provenea dintr-o familie de neam ales. Ei au avut un fiu, Ioat, și două fiice, Ipatia și Evantia. Deși era un boier foarte bogat, Filaret nu se atașa de averile sale și, cunoscând suferințele celor săraci, s-a făcut vestit pentru milostenia sa.
După incursiunile ismaeliților în Paflagonia, Filaret și-a împărțit aproape întreaga avere săracilor, păstrându-și doar casa și câteva animale. El a îndurat cu răbdare reproșurile soției și batjocurile copiilor săi, spunându-le că deține comori despre care ei nu știu. Pentru marea sa milostivire, Dumnezeu l-a răsplătit, iar averea i-a fost redată chiar după ce oferise și ultimele sale bunuri celor nevoiași.
Împărăteasa Irina căuta o mireasă pentru fiul ei și a trimis soli în toate provinciile imperiului, inclusiv în Amnia. Aflând despre venirea acestora, Filaret și Teozva și-au pregătit casa pentru primire, iar vecinii le-au adus hrană și cele necesare. Solii au ales-o pe Maria, nepoata lui Filaret, care a devenit împărăteasă.
După ce a redobândit bogăția, Filaret a continuat să facă milostenie, să-i ajute pe săraci și să-i slujească pe cei lipsiți. Ajungând la vârsta de nouăzeci de ani, s-a retras la o mănăstire din Constantinopol, și-a împărțit toate bunurile rămase și s-a mutat cu pace la Domnul în anul 792. După moartea sa s-a petrecut o minune: un om stăpânit de un duh necurat s-a vindecat atingându-se de sicriul sfântului. De asemenea, numeroase alte minuni și vindecări au avut loc la mormântul său.
După adormirea lui Filaret, Teozva s-a îngrijit de restaurarea mănăstirilor și bisericilor din Paflagonia, care fuseseră distruse în timpul năvălirilor.
