Egumen
Cuviosul Teoctist Palestinul a fost tovarăș de nevoință al Cuviosului Eftimie cel Mare în ostenelile sale duhovnicești. La început, cei doi sfinți s-au nevoit împreună în Mănăstirea Faran. Apoi, dorind să atingă desăvârșirea duhovnicească, s-au retras în pustiul Cutilia și au petrecut acolo, într-o peșteră, în post și rugăciune. Însă, în scurt timp, nevoința lor duhovnicească aleasă a devenit cunoscută, iar iubitorii vieții monahale au început să vină la ei.
Astfel s-a întemeiat o chinovie, adică o mănăstire cu viață de obște. Cuviosul Eftimie l-a rânduit pe Cuviosul Teoctist ca duhovnic al acesteia. După multe osteneli și nevoințe, Sfântul Teoctist a trecut la Domnul la 3 septembrie 467. Cuviosul Eftimie a fost de față la trecerea din această viață a prietenului său duhovnicesc și s-a îngrijit de înmormântarea trupului său.
