În orașul Gaza trăia un om bogat pe nume Teofan, care, fiind milostiv, primea străini și făcea fapte bune. În timp, a dat toate bunurile sale săracilor și a ajuns el însuși sărăcit, fără să se întristeze din cauza aceasta, ci doar suspinând pentru păcatele sale. Cu voia lui Dumnezeu, a căzut într-o boală gravă, suportând cu smerenie suferințele și lăudând pe Dumnezeu. Când a venit vremea morții sale, a început o furtună puternică, iar soția sa, cu lacrimi amare, se plângea de greutățile înmormântării. Teofan a mângâiat-o, spunând că furtuna se va opri în ceasul morții sale, prin voia lui Dumnezeu. Și așa s-a întâmplat: în momentul morții sale, a venit liniștea. Vecinii, după ce i-au spălat trupul, au descoperit că nu avea nicio rană. După înmormântare, patru zile mai târziu, s-a arătat într-un vis unui om și i-a poruncit să dea la o parte piatra de mormânt. În acel moment, s-a răspândit o mireasmă, iar în loc de puroi, a curs mir, vindecând pe mulți bolnavi care veneau la moaștele sfântului.
