Sfântul mucenic Epimah din Alexandria, fiul unor creștini evlavioși din Egipt, a trăit în secolul al III-lea. L-a iubit pe Dumnezeu încă din tinerețe și s-a dus în pustie pe muntele Pilusiului (astăzi orașul arab Tell el-Farama, situat în apropiere de Port Said), unde a trăit în solitudine, călăuzit de Duhul Sfânt. Acest nevoitor al lui Hristos a pătimit în jurul anului 250, în timpul persecuției împotriva creștinilor declanșate de împăratul Deciu în Alexandria. Cuprins de râvnă pentru Domnul, Sfântul Epimah a venit în acest oraș, a dărâmat altarul păgânesc și idolii și a mărturisit fără teamă că este creștin. Pentru aceasta a fost dat la chinuri de către guvernatorul Apelian. Sfântul Epimah a fost supus unor torturi cumplite, însă din gura sa nu încetau să izvorască cuvinte de propovăduire despre Mântuitorul Hristos. Printre cei care priveau pătimirea sa se afla o tânără care suferea de o boală a ochiului. O picătură din sângele mucenicului a căzut asupra ei, iar aceasta s-a vindecat îndată. Văzând că nu-l pot sili să se lepede de Hristos, prigonitorii au poruncit să fie decapitat.
