Episcop
Patria Sfântului Epifanie a fost Fenicia, unde s-a născut într-o familie de agricultori. În copilărie, a rămas fără tată, iar mama sa, văduvă, avea grijă de el și de sora sa, Calitropia. Epifanie a arătat virtute când a vândut un măgar încăpățânat, refuzând să înșele cumpărătorul. Mai târziu, a întâlnit un creștin pe nume Cleovius, care l-a vindecat după ce a căzut de pe măgar, ceea ce a trezit în Epifanie un interes pentru creștinism.
După moartea mamei sale, a fost adoptat de un învățător evreu bogat, Trifon, care l-a educat în cărțile evreiești. După moartea lui Trifon și a fiicei sale, Epifanie a preluat îngrijirea surorii sale. Întâlnind un călugăr pe nume Lucian, a fost inspirat de mila lui și a decis să devină creștin. El și sora sa au fost botezați, după care Epifanie a acceptat viața monahală.
În mănăstire, sub îndrumarea lui Ilarion, a devenit cunoscut pentru miracolele sale, inclusiv transformarea vinului în apă pentru a potoli setea călătorilor. De asemenea, a vindecat un tâlhar și l-a îndrumat pe calea dreptății. Epifanie a continuat să-și trăiască viața în singurătate, făcând minuni și atrăgând ucenici.
După vindecarea fiicei unui rege în Persia, a refuzat bogățiile și onorurile, preferând o viață de umilință și post. Minunile sale, inclusiv învierea unui mort, i-au întărit reputația de sfânt. A fondat o mănăstire unde a învățat frații și a continuat să-și trăiască viața în rugăciune și post.
Epifanie s-a opus de asemenea ereticilor și filosofilor, întărind credința în Hristos. La sfârșitul vieții sale, s-a dus în Egipt, unde a continuat să predice și să boteze. Viața sa a fost plină de minuni și virtuți, iar el a lăsat în urmă mulți ucenici care au continuat lucrarea sa.
