Episcop
Patria Sfântului Epifanie a fost Fenicia, unde s-a născut într-o familie de agricultori. În copilărie a rămas fără tată, iar mama sa, văduvă, s-a îngrijit de el și de sora lui, Calitropia. Epifanie și-a arătat virtutea atunci când a vândut un măgar nărăvaș, refuzând să-l înșele pe cumpărător. Mai târziu l-a întâlnit pe creștinul Cleovie, care l-a vindecat după ce căzuse de pe măgar, fapt ce a trezit în Epifanie interesul pentru creștinism.
După moartea mamei sale, a fost adoptat de un bogat învățător de lege iudeu, pe nume Trifon, care l-a învățat cărțile evreiești. După moartea lui Trifon și a fiicei acestuia, Epifanie a luat în grija sa pe sora lui. Întâlnindu-l pe monahul Lucian, a fost mișcat de milostenia acestuia și a hotărât să devină creștin. El și sora lui au fost botezați, după care Epifanie a îmbrățișat viața monahală.
În mănăstire, sub îndrumarea lui Ilarion, a devenit cunoscut pentru minunile sale, între care prefacerea vinului în apă pentru potolirea setei călătorilor. A vindecat și un tâlhar, îndrumându-l pe calea dreptății. Epifanie și-a continuat viața în liniște și nevoință, săvârșind minuni și adunând ucenici.
După vindecarea fiicei unui împărat din Persia, a refuzat bogățiile și cinstirile, alegând viața smerită în post și rugăciune. Minunile sale, inclusiv învierea unui mort, i-au întărit renumele de sfânt. A întemeiat o mănăstire, unde îi învăța pe frați și continua viața în rugăciune și post.
Epifanie a stat și împotriva ereticilor și filozofilor, întărind credința în Hristos. La sfârșitul vieții sale a plecat în Egipt, unde a continuat să propovăduiască și să boteze. Viața lui a fost plină de minuni și virtuți, iar după el au rămas mulți ucenici care i-au continuat lucrarea.
