Episcop
În vremea împăratului Elius Adrian, Sfântul Sfințit Mucenic Elefterie s-a născut la Roma din părinți de neam ales. Mama sa, Antia, a primit Sfântul Botez de la Sfântul Apostol Pavel și și-a crescut fiul în dreapta credință. Elefterie a fost închinat lui Dumnezeu și a ajuns episcop al Iliricului, unde propovăduia cuvântul lui Dumnezeu și aducea pe mulți la Hristos.
Împăratul Adrian, mișcat de ura împotriva creștinilor, l-a trimis pe voievodul Filix să-l aducă pe Elefterie la judecată. Filix însă, auzind predica sfântului, s-a întors el însuși la Hristos și a devenit ucenicul acestuia. Elefterie, fiind supus chinurilor pentru credință, s-a înfățișat cu îndrăzneală înaintea împăratului, lepădând idolii acestuia și chemându-l la pocăință.
Neputând să-l înfrângă, împăratul l-a supus la chinuri cumplite. Mucenicul a fost așezat pe un pat de aramă încins cu cărbuni aprinși, însă a rămas nevătămat. Apoi a fost torturat pe un grătar de fier și într-o tigaie plină cu ceară clocotită, dar a continuat să-L slăvească pe Dumnezeu, rămânând nevătămat.
În cele din urmă, sfântul a fost aruncat într-un cuptor aprins, însă și acolo a rămas viu. Curajul său i-a adus la credință pe mulți, între care și eparhul Coriv, care a primit și el cununa muceniciei. Adrian, cuprins de mânie, a poruncit să i se taie capul lui Elefterie, iar văzând cum mama sa, Antia, primea cu bucurie moartea pentru fiul ei, a poruncit să fie ucisă și ea.
Trupurile sfinte ale martirilor au fost îngropate cu cinste, iar pomenirea lor este cinstită în Biserică. Moaștele sfântului Elefterie se află la Roma, iar viața sa este un exemplu de credință față de Hristos și de curaj în suferințe.
