Râvnind după o viață bineplăcută lui Dumnezeu, Cuviosul Dorotei a mers la chinovia Avei Serida, unde i-a întâlnit pe marii nevoitori ai vremii, între care se remarcau Sfântul Varsanufie și Avva Ioan. Urmând pilda lor, Dorotei a înființat un spital pentru călugării bolnavi, cu sprijinul fratelui său evlavios. Într-o zi, la mănăstire a venit un tânăr care dorea să îmbrățișeze viața monahală. Egumenul, temându-se pentru siguranța obștii, privea cu neîncredere intențiile acestuia. Tânărul, pe nume Dositei, era rudă cu un voievod și, impresionat de povestirile despre Sfânta Cetate a Ierusalimului, pornise să vadă locurile sfinte. În Ghetsimani, el a întâlnit o femeie care s-a descoperit a fi însăși Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Aceasta i-a dat trei îndemnuri: să postească, să nu mănânce carne și să se roage cât mai des.
Întors din pelerinaj, Dositei a început să împlinească cu strictețe aceste îndemnuri, stârnind mirarea celor care îl însoțeau. Ei l-au adus la mănăstirea Avei Dorotei, care, după ce a primit binecuvântarea Sfântului Varsanufie, l-a primit în obște. Dorotei a avut grijă de Dositei, învățându-l ascultarea și smerenia. Tânărul îi slujea cu dragoste pe cei bolnavi, dând dovadă de blândețe și străduindu-se să biruiască orice pornire spre mânie. Ori de câte ori greșea, plângea cu sinceritate și cerea iertare de la duhovnicul său. Văzând râvna lui, Dorotei îl întărea pe calea îndreptării.
Ascultând întru toate de povățuitorul său, Dositei cosea haine pentru frați și nu se plângea atunci când munca sa era dăruită altora. El și-a arătat smerenia și atunci când egumenul îl mustra pentru întrebările sale despre Sfânta Scriptură, primind fiecare mustrare ca pe o lecție folositoare. Cuviosul Dorotei îi amintea neîncetat de rugăciune și de datoria de a-L avea mereu pe Dumnezeu în minte. Chiar și atunci când s-a îmbolnăvit, Dositei a continuat să-și lepede voia proprie, primind cu smerenie tot ceea ce i se întâmpla și străduindu-se să nu-și piardă nădejdea.
În cele din urmă, răpus de boală, Dositei i-a cerut Sfântului Varsanufie să-l lase să plece la Domnul. Acesta i-a răspuns că, în curând, va veni peste el mila lui Dumnezeu. După mutarea sa la cele veșnice, Sfântul Varsanufie a mărturisit că Dositei stă înaintea Preasfintei Treimi, lucru care i-a uimit pe ceilalți monahi, deoarece nimeni nu văzuse nevoințele sale ascunse. Însă, prin ascultarea și smerenia sa desăvârșite, Dositei a dobândit mare slavă în Împărăția Cerurilor.
