Cuviosul Dionisie s-a născut în satul Korison, aproape de munții Castoriei. Părinții săi erau evlavioși și i-au oferit o bună educație. Fratele său, Teodosie, la vârsta de optsprezece ani, a plecat la Constantinopol, unde a devenit preot, iar mai târziu egumen al mănăstirii Filoteu din Sfântul Munte Athos. Dionisie, urmând pilda fratelui său, a dorit și el viața monahală și, după tunderea în monahism, a fost rânduit eclesiarh, apoi diacon și preot.
Dorind liniștea, s-a retras în pustie, unde viețuia în rugăciune și post, hrănindu-se cu ierburi sălbatice. Nevoințele sale au atras și alți monahi, iar în jurul lui s-a format o obște. Curând a avut o vedenie care i-a vestit întemeierea unei mănăstiri. Cu binecuvântarea starețului Dometie, a început zidirea unei mănăstiri în cinstea Sfântului Ioan Înaintemergătorul.
Mănăstirea a fost întemeiată în anul 1380, iar Dionisie, în ciuda multor greutăți, a continuat să se îngrijească de ea. A cerut în repetate rânduri ajutorul împăratului, iar fratele său Teodosie, devenit mitropolit al Trapezuntului, l-a sprijinit în această lucrare. Însă, după atacul turcilor asupra mănăstirii și luarea fraților în robie, Dionisie a cheltuit toate mijloacele pentru răscumpărarea lor.
La sfârșitul vieții, a mers din nou la împărat pentru ajutor, dar nu a mai apucat să primească sumele promise. Cuviosul s-a mutat la Domnul la 25 iunie, în al șaptezeci și doilea an al vieții sale. Înmormântarea lui s-a făcut cu cinste, iar după moartea sa s-au săvârșit multe minuni. Frații au plâns pierderea lui, iar starețul Dometie a preluat conducerea mănăstirii până la moartea sa.
