Mucenicul Dmitri Mihailovici Morozov s-a născut în anul 1875, în satul Melnikovo, gubernia Viatka. S-au păstrat foarte puține informații despre viața sa de dinaintea arestării. Se știe că, timp de 3 ani, din 1911 până în 1914, a slujit în armată.
În toamna anului 1936, Dmitri Mihailovici a fost arestat pentru faptul că citea acasă, împreună cu cunoscuții săi, literatură religioasă. Acest lucru a fost considerat „participare la un grup contrarevoluționar de oameni ai Bisericii”. Dmitri Mihailovici a fost condamnat, în baza art. 58–10 din Codul penal al RSFSR, la 5 ani de detenție într-un lagăr de muncă corecțională al NKVD.
În secția Ortaus a lagărului Karlag, Dmitri Mihailovici și tovarășul său de credință, Petru Bordan, nu participau la muncile generale, citeau și rosteau cu voce tare rugăciuni, pregătindu-se pentru moarte. La arestarea sa din august 1937, Dmitri Morozov a declarat: „Pot lucra numai într-o instituție ortodoxă, în celelalte nu voi lucra, deoarece în acestea Dumnezeu nu este recunoscut. Nu mă consider vinovat.”
Dmitri Morozov și Petru Bordan au fost declarați vinovați de „agitație contrarevoluționară, sabotaj și participare la rugăciuni colective demonstrative” și condamnați la pedeapsa capitală. Au fost împușcați la 8 septembrie 1937 și îngropați într-un mormânt necunoscut.
Au fost trecuți în rândul sfinților Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei în august 2000, la Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Zile de pomenire: 8 septembrie (26 august, stil vechi) și în Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Bisericii Ruse.
