Cuviosul Daniil Mărturisitorul a trăit în secolul al X-lea. El era conducătorul insulei spaniole Niverta și deținea mari bogății. Însă, fiind un creștin evlavios, a disprețuit deșertăciunea lumii și a renunțat la putere și la averile sale. Daniil a primit tunderea monahală la Roma și a pornit în pelerinaj la locurile sfinte.
La Constantinopol, cuviosul a stat de vorbă cu împărații Roman și Constantin, care i-au îngăduit să meargă la Ierusalim. După ce s-a închinat la locurile sfinte din Cetatea Sfântă, a fost tuns în marea schimă de către patriarhul Hristodul, primind numele de Ștefan.
De acolo a mers în Egipt, unde a fost prins de sarazini și aruncat în temniță. Acolo a pătimit timp de șase luni, îndurând foame, sete și multe alte suferințe. Emirul Egiptului a pus asupra sfântului lanțuri grele și l-a silit să se lepede de Hristos și să primească islamul. Însă cuviosul a rămas neclintit. El L-a mărturisit cu hotărâre pe Hristos ca Dumnezeu adevărat. Pentru aceasta, mărturisitorul a fost supus la multe și felurite chinuri, iar, slăbit de suferințe, și-a dat sufletul Domnului. Domnul îi vestise mai înainte lui Daniil trecerea sa la cele veșnice.
