Stareță
Cuvioasa Anfisa a trăit în Mantineea Paflagoniei din Asia Mică în secolul al VIII-lea. De timpuriu a părăsit casa părintească și la început s-a nevoit în singurătate, locuind în peșteri. După ce l-a întâlnit pe bătrânul Sisiniu, și-a continuat nevoințele după îndrumările lui și a ajuns la asemenea înălțimi duhovnicești, încât nouăzeci de fecioare s-au încredințat povățuirii sale.
Cuvioasa Anfisa a pătimit în timpul domniei împăratului Constantin Copronim, care încerca să o silească pe sfântă să se lepede de cinstirea sfintelor icoane.
Pentru neîmplinirea poruncii împărătești, Cuvioasa Anfisa a fost supusă la chinuri. La tortură era de față soția împăratului, căreia sfânta i-a prorocit nașterea unui băiat și a unei fete. Fata născută de soția împăratului a fost numită Anfisa. După împlinirea prorociei muceniței, aceasta a fost lăsată liberă să se întoarcă în mănăstirea ei, unde a murit la adânci bătrâneți. Trăind o viață bineplăcută lui Dumnezeu, a fost primită de Domnul în ceata sfinților.
