Sfântul Apostol Andrei cel Întâi Chemat, originar din Galileea, a fost mai întâi ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, căutând răspunsuri la întrebările sale duhovnicești. Când L-a văzut pe Domnul Iisus Hristos, L-a urmat îndată și a devenit unul dintre primii Săi ucenici. El l-a adus la Hristos și pe fratele său, Simon, care avea să fie cunoscut mai târziu ca Apostolul Petru. Pentru o vreme, cei doi frați au continuat să pescuiască, dar apoi s-au dedicat cu totul slujirii Mântuitorului.
După Pogorârea Sfântului Duh, Sfântul Andrei a propovăduit Evanghelia în numeroase ținuturi din răsărit, printre care Asia Mică, Tracia și Macedonia. Tradiția spune că a ajuns până în ținuturile Kievului, unde a prorocit ridicarea unui mare oraș și înmulțirea bisericilor creștine. De asemenea, el a întemeiat Biserica creștină din Bizanț. În timpul călătoriilor sale misionare, a îndurat multe suferințe și persecuții din partea păgânilor, însă nu a încetat să vestească Evanghelia lui Hristos.
În cetatea Patras, unde avea să primească cununa muceniciei, Sfântul Andrei a săvârșit numeroase minuni, vindecând bolnavi și aducând mulți oameni la credința creștină. Conducătorul cetății, Egeat, neînduplecat de minunile văzute, a poruncit răstignirea apostolului. Sfântul Andrei a primit cu bucurie această hotărâre și, chiar fiind răstignit pe cruce, a continuat să predice și să-i învețe pe cei care veneau la el. După două zile de suferințe, și-a încredințat sufletul Domnului, iar trupul său a fost înmormântat cu mare cinste.
Mai târziu, în vremea împăratului Constantin cel Mare, moaștele Sfântului Apostol Andrei au fost mutate la Constantinopol și așezate în Biserica Sfinților Apostoli.
