A trecut mult timp de când au încetat persecuțiile asupra Bisericii lui Hristos. Biserica lui Dumnezeu, hrănită cu sângele cinstit al robilor lui Dumnezeu, s-a răspândit în toate colțurile pământului. Atunci diavolul, invidiind, a început să-i abată pe credincioși de la Hristos, stârnind iconoclasmul. Împăratul Constantin Copronim, respingând cinstirea sfintelor icoane, a amenințat cu torturi pe toți cei care nu se supuneau poruncii sale. Mulți credincioși s-au ascuns, iar unii, ținând ferm de tradiția sfinților părinți, s-au opus cu curaj iconoclaștilor și au suferit pentru aceasta.
Pe insula Creta trăia un om evlavios pe nume Andrei, care, auzind despre persecuții, a mers la Constantinopol. El învăța deschis poporul să nu se lase sedus de învățăturile eretice și întărea pe credincioși. Când Andrei a văzut torturile crude pentru cinstirea icoanelor, a venit la împărat și a strigat cu îndrăzneală că el, numindu-se creștin, calcă în picioare icoanele lui Hristos.
Împăratul a poruncit să-l prindă pe Andrei, iar el a fost bătut crunt. Andrei, fără frică, a continuat să apere cinstirea icoanelor, afirmând că rușinea icoanelor trece asupra Celui care este reprezentat pe ele. În ciuda amenințărilor și torturilor, nu s-a lepădat de Hristos și a continuat să-și mărturisească credința.
După multe torturi, sfântul a fost închis, unde a întărit pe credincioșii care veneau la el. În cele din urmă, a fost dus la execuție și a fost ucis când unul dintre eretici i-a tăiat piciorul. Trupul sfântului a fost aruncat într-o prăpastie, dar mai târziu a fost găsit și a fost așezat într-un loc sfânt, unde mulți au primit vindecări. Sfântul Andrei are îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu și se roagă pentru toți noi.
