Episcop
Sfântul Ambrozie, Episcopul Mediolanului s-a născut în anul 340 în nordul Italiei, într-o familie romană înstărită. După ce a studiat dreptul, în anul 370 a fost numit prefect consular al provinciilor Liguria și Emilia. În timpul alegerii unui nou episcop al Milanului, mulțimea a auzit un glas care l-a desemnat pe Ambrozie drept episcop. Deși nu era încă botezat, el a fost nevoit să accepte alegerea. A primit Sfântul Botez și, în anul 374, a fost hirotonit episcop al Milanului.
După hirotonie, și-a împărțit averea săracilor și s-a dedicat studiului aprofundat al Sfintei Scripturi și al scrierilor Părinților Răsăriteni. A luptat cu mult curaj împotriva ereziei ariene și a contribuit la întărirea dreptei credințe. Tradiția îi atribuie alcătuirea imnului „Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm” (Te Deum laudamus), ca mulțumire pentru biruința asupra arianismului. La stăruința sa, titlul păgân de Pontifex Maximus a fost înlăturat din titulatura imperială, iar preoții păgâni și templele idolilor au fost lipsiți de sprijinul financiar al statului.
Sfântul Ambrozie a oferit un exemplu remarcabil de fermitate pastorală atunci când nu i-a îngăduit împăratului Teodosie să intre în biserică după masacrul din Tesalonic. El i-a impus o epitimie, cerându-i pocăință și împăcare cu Dumnezeu și cu Biserica. În anul 387, sub influența predicilor sale, a primit Sfântul Botez Augustin de Hipona, care avea să devină mai târziu episcop și unul dintre cei mai mari teologi ai Bisericii Apusene.
Ultimii ani ai vieții și i-a petrecut în rugăciune neîncetată, pregătindu-se pentru întâlnirea cu Domnul. A trecut la cele veșnice în anul 397. Sfântul Ambrozie este cinstit ca unul dintre cei mai mari teologi și Părinți ai Bisericii. El este cunoscut și pentru contribuția sa la dezvoltarea cântării bisericești, introducând un ritm mai ordonat și melodii variate în cult. A alcătuit aproximativ treizeci de imnuri.
